Deportarea în Bărăgan: memorie și istorie

Centrul de Studii Memoriale și Identitare (CSMI) și Fundația Hanns Seidel (HSS) vă invită luni, 23 octombrie, începând cu ora 15.00 la Universitatea Petru Maior din Târgu Mureș, din Str. Nicolae Iorga, nr. 1, la Sala de lectură a Bibliotecii de Științe și Litere la lansarea evenimentul cultural-istoric, ”Memorialul Deportării: un proiect educațional”. În cadrul proiectului va fi lansată cartea ”Deportați în Bărăgan: Amintiri din Siberia românească”, urmată de o discuție cu profesori din cadrul Facultății de Istorie, studenții universității și o dezbatere împreună istoricul Lucian BOIA și președintele CSMI – Claudia Florentina Dobre.

Evenimentele create în jurul lansării volumului Deportați în Bărăgan îşi propun să readucă în discuţie diferitele forme de represiune din perioada comunistă într-o manieră informală, precum şi să provoace la dialog şi dezbateri pertinente asupra trecutului României. Deportaţii nu au fost nişte victime pasive ale regimului comunist, ci nişte luptători care au transformat un handicap social într-un motor al reuşitei personale. Volumul oferă și pretextul unor dezbateri mai largi despre valori şi idealuri în societatea românească trecută şi actuală.

DEPORTAREA ÎN BĂRĂGAN: MEMORIE INDIVIDUALĂ ȘI COLECTIVĂ

Centrul de Studii Memoriale şi Identitare în colaborare cu Fundaţia Hanns Seidel organizează dezbaterea cu tema : DEPORTAREA ÎN BĂRĂGAN: MEMORIE INDIVIDUALĂ ȘI COLECTIVĂ, ca parte a proiectului educațional MEMORIALUL DEPORTĂRII.

Proiectul nostru îşi propune să readucă în atenţia publică drama deportaţilor din perioada comunistă prin intermediul unei serii de dezbateri, lansări de carte, proiecții de film și dialog cu martorii. Dezbaterile şi distribuirea filmului şi volumului îşi propun să aducă în discuţie diferitele forme de represiune din perioada comunistă într-o manieră informală, precum şi să provoace tinerii la dialog şi dezbatere despre trecutul României precum şi co-interesarea acestora în valorificarea patrimoniului imaterial al României. Deportaţii nu au fost nişte victime pasive ale regimului comunist, ci nişte luptători care au transformat un handicap social într-un motor al reuşitei personale. Documentarul şi cartea oferă pretextul unor dezbateri mai largi despre valori şi idealuri în societatea românească trecută şi actuală.

Cercetarea noastră privind deportarea din 1951 pune în evidenţă două discursuri paralele, care se intersectează uneori, ale martorilor atât în ceea ce priveşte deportarea cât şi perioada comunistă. Pe de o parte, avem naraţiuni „formale” care definesc deportarea ca etapă a represiunii, discursul despre acest fenomen înscriindu-se în paradigma denunţătoare a crimelor comunismului, iar pe de altă parte, avem poveşti de viaţă cu accente nostalgice construite narativ din repere ce definesc reuşita în viaţă în ciuda dificultăţilor întâlnite şi surmontate cu succes. Rezultatele cercetării au făcut subiectul documentarului ”Povestiri din Bărăgan. Amintiri din Siberia românească” și al cărții ”Deportați în Bărăgan. Amintiri din Siberia românească” apărută în 2016 la editura Ratio et Revelatio din Oradea.

La eveniment vom vorbi despre poveştile de viaţă care reprezintă şi lecţii de viaţă. Lecţii despre cum pot fi depăşite obstacolele şi despre cum se poate amenaja un spaţiu de intimitate chiar şi în cazurile în care viaţa personală devine forţat publică, despre cum îţi poţi păstra demnitatea în condiţii nedemne, despre suferinţă şi depăşirea acesteia, despre solidaritate şi omenie, despre uitare şi rememorare.

Brașov, Librăria Cărturești, Pța Sfatului, nr. 20, Ora 13.00.

Interviu artoteca.ro: “Povestiri din Bărăgan” – un documentar de muzeu. Interviu cu realizatorii.

 

După ani de îngropare a amintirilor și evitare a subiectului – comunismul, acest capitol emblematic de țară, este în cele din urmă expus în suficiente forme în România, încât să contureze o imagine cuprinzătoare a istoriei recente.Documentarul realizat de Valeriu Antonovici şi Claudia Florentina Dobre, doi tineri cercetători din aria ştiințelor umaniste, captează un episod central pentru  întelegerea regimului, anume deportările din Bărăgan.Filmul aduce în prim plan dramele petrecute în 1951, când peste 40.000 de români, precum și etnici germani, bulgari, sârbi, croați și aromâni au fost deportați în Bărăgan, printr-o decizie a Partidului Muncitoresc Român de a izola vestul țării de influențele anti-comuniste.

Un documentar – memorial sub semnul mărturiilor oferite chiar de cei care au trăit şi parcurs experiența punerii în practică a ideologiei comuniste.

download (1)

E drept că şi astăzi vorbim tot despre un capitol al unei istorii de aproape 50 de ani încă în documentare, dar ceea ce reuşeşte filmul „Povestiri din Bărăgan. Amintiri din Siberia românească”  este tocmai contribuția la prezentarea informațiilor într-o manieră accesibilă publicului larg, inclusiv prin realizarea unui site dedicat acestei file: http://www.memorialuldeportarii.ro/?page_id=129

 

Lucian Boia declara despre istorisirea acestei drame, în documentarul realizat de cei doi tineri cercetători :

Marele merit al filmului constă în simplitate şi autentiticate.Autorii îi lasă pe protagonişti să povestească natural viața de atunci, lucruri teribile, aproape de necrezut” 

sursa:  https://www.youtube.com/watch?v=wa3BhT1W9WM#t=81 

De ce s-au apropiat Valeriu Antonovici şi Claudia-Florentina Dobre, realizatorii documentarului, de acest subiect?

 

Valeriu Antononivici: Pe mine, personal, m-au atras poveştile de viaţă. Şi aici nu mă refer la metoda de cercetare “Life story”, ci efectiv la ce am învăţat de la cei pe care i-am intervievat. Am fost foarte curioşi încă de la început.

Am studiat fenomenul, am discutat cu supravieţuitori şi am rămas impresionaţi de evenimentele pe care le-au trăit, am văzut „cu ochii noştri” şi am filmat poveştile acestor martori. Am stat în spatele camerei şi împreună cu colega mea, Claudia, am pus întrebări, nu am dezbătut, nu am criticat sau judecat aşa cum se întâmplă în media tabloidă, ci am ascultat cuminţi şi am decis să arătăm poveştile auzite de noi şi altora.

Eu am mai realizat câteva filme despre memoria recentă, am auzit astfel de poveşti de acasă, de la rudele care au fost deportate în Siberia şi care s-au întors la gospodăriile care nu mai erau ale lor după zece ani, iar ce au păţit acolo au spus abia după 40 de ani.

Nu mai era timp să aşteptăm. Trebuia să punem întrebările potrivite la timpul potrivit. Am susţinut mereu că un film are un impact mai mare decât o carte. Şi a avut! Am avut sălile pline la proiecţii şi dezbateri.

În acest sfârşit de an vom încărca filmul pe internet, gratuit, pentru toţi cei care nu au apucat să-l vadă la TV sau nu au ajuns la dezbaterile organizate în ultimul an. La anul vom publica şi o carte cu interviurile integrale care au stat la baza realizării acestui film.

 

Claudia Florentina Dobre: Deportarea a reprezentat o componentă esenţială a represiunii comuniste. În ultimii 12 ani, am cercetat atât istoria cât mai ales memoria persecuţiilor de tot felul din timpul comunismului în cadrul masteratul de la Ecole Doctorale Francophone en Sciences Sociales şi mai apoi în cadrul doctoratului susţinut la Universitatea Laval din Québec.

Dacă iniţial am fost interesată mai degrabă de deţinuţii politici, un proiect european realizat de Fundaţia Culturală Memoria, al cărui director executiv sunt în prezent, în parteneriat cu Fundaţia Academia Civică, despre deportarea în Bărăgan m-a făcut să mă interesez îndeaproape de această problematică.

Motivelor ştiinţifice şi academice li se adaugă şi două motive personale: recunoştinţa mea pentru un medic deportat la Ezeru, care i-a salvat viaţa tatălui meu, adolescent la aceea dată, supus la „corvoadă” de către comunişti pentru că era băiat de „chiabur” şi îmbolnăvit de condiţiile dure de muncă, şi o curiozitate din copilărie legată de un loc în câmp despre care mama îmi povestea că fusese cândva un sat cu oameni gospodari şi cu un magazin îmbelşugat de unde îşi cumpăra bomboane.

 

 

Baragan_Vaiuga

 

Claudia Zidaru: Inițial planul unei lucrări academice, “Povestiri din Bărăgan” a devenit film documentar. Delimitându-ne de specificitățile fiecărui gen în parte, din această istorie pe care voi ați cuprins-o, ce credeți că ar trebui să rămână în memoria oricărui român?

 

Valeriu Antonovici: Este greu să fixezi ceva în memoria fiecărui român. Memoria este diferită de istorie. În memoria fiecărei naţiuni nu rămâne doar ceea ce i se impune la un moment dat, nu doar ceea ce se învață la şcoală sau se vede la televizor. Memoria fiecăruia dintre noi reflectă, mai mult sau mai puţin, experienţele individuale cu un subiect sau altul. Ce am încercat noi să facem cu acest film este simplu: am identificat un gol memorialistic, ştiinţific şi am încercat să-l umplem cu câteva poveşti de viaţă.

Românii trebuie să ştie că a existat fenomenul deportărilor în România comunistă şi că foarte mulţi oameni au avut de suferit în urma unei decizii politice. În film există mai multe poveşti care pleacă de la un singur proiect diabolic – deportarea. În film veţi vedea foşti copii care-şi aduc aminte de ziua dinaintea deportării, de drumul spre Câmpia Bărăganului, de suferinţa de acolo sau micile bucurii ale vieţii de familie.

Fiecare spectator va alege ce poveste îi este mai aproape de suflet, ce va alege să ducă cu el şi să transforme în “memorie”. Timpul ne va arăta dacă efortul nostru a fost sau nu în zadar.

Memoria are nevoie de timp, iar timpul are nevoie de repere memorialistice – noi am propus o perspectivă pe care nu o vor putea propune istoricii peste 50 de ani dintr-un motiv foarte simplu: nu vor mai exista supraviețuitori/martori ai acestui fenomen.

 

Claudia Florentina Dobre: Nu am renunţat la planul de a realiza şi o lucrare academică, dar am ales să ne adresăm mai întâi spiritului şi apoi minţii. Ne folosim de film pentru a stârni curiozitatea, interesul pentru deportare ca apoi să aducem informaţia şi interpretarea ştiinţifică. Memoria este selectivă şi multiplă şi din ce în ce mai mult creată de imagini.

De aceea un documentar despre deportare poate lăsa mai multe urme decât alte suporturi de transmitere a informaţiei şi chiar a memoriei.

Sperăm că am contribuit prin documentarul nostru la fixarea măcar a unei singure imagini a deportării, fie că ea se va traduce printr-un câmp verde, cu spicele de grâu în bătaia vântului, fie prin ideea unei case mici înconjurate de un gard de nuiele, fie a unor oameni zguduiţi de emoţie la amintirea vieţii trăite în deportare!

 

memorialul4-1024x490

 

Claudia Zidaru: Cu ce se diferențiază deportările în Bărăgan de alte deportări din România contemporană, de pildă cea din ianuarie 1945 a etnicilor germani în Uniunea Sovietică?

 

Claudia Florentina Dobre: În România comunistă deportările au început cu etnicii germani duşi cu forţa în URSS, cei mai mulţi în Gulag. Lor le-au urmat diverşi proprietari, de uzine, de ateliere, de fabrici. Acestora li s-au confiscat bunurile şi au fost forţaţi să plece în anumite localităţi unde li s-a stabilit domiciliul obligatoriu.

download

Ţăranii revoltaţi împotriva colectivizării au fost şi ei mutaţi din satele lor în alte sate deja colectivizate şi atrase de proiectul comunist.

Filmul nostru prezintă poate aspectul cel mai tragic al fenomenului deportării: cel petrecut în jurul sărbătorii de Rusalii a anului 1951. De fapt acest episod al deportării s-a desfăşurat timp de mai multe nopţi şi zile între 17 şi 23 iunie.

Particularitatea sa o reprezintă numărul mare de persoane persecutate şi destinaţia impusă deportaţilor:  Bărăganul, o câmpie aridă, celebră doar pentru ciulinii ei şi arşiţa din timpul verii. Şi nu doar regiunea a fost o pedeapsă ci destinul care li se pregătea acestor oameni: aruncaţi în câmp li s-a impus să trăiască acolo.

La început nu aveau unde se adăposti, nu aveau apă, nu aveau nimic. Acolo, în perimetrele stabilite de autorităţi, au fost obligaţi să construiască de la zero satele în care urmau să trăiască, să muncească şi să fie atent supravegheaţi. Deportaţii au devenit astfel noi colonizatori ai unei lumi vechi, nişte Robinson-i Crusoe ai Bărăganului. Şi nu exagerez decât puţin. Au trebuit practic să construiască totul din nimic. O întreagă lume…

63-de-ani-deportati-baragan-5

Imagini din Bărăgan

 

Claudia Zidaru : Se poate vorbi în cazul deportărilor în Bărăgan, despre un Gulag românesc, un model de inspirație sovietică?

 

Valeriu Antonovici: Categoric, deportările din România au fost un copy-paste după modelul sovietic! Eu, aşa cum vă spuneam şi mai devreme, am auzit şi poveştile celor deportaţi în Siberia. Aceleaşi poveşti le putem găsi şi în paginile celui care a inventat acest termen “Gulag”. Soljeniţîn scria în anii “dezgheţului sovietic”, după acelaşi scenariu, poveşti pe care le-am înregistrat şi noi cu doi ani în urmă.

 

rubla-2

Imagini din Bărăgan

 

Claudia Zidaru : Din cercetarea voastră ce credeți că s-a încercat cu adevărat cu această amplă operațiune ?

 

Valeriu Antonovici: Aceeaşi întrebare ne-am pus-o și noi la început. Aceeaşi întrebare o auzim de fiecare dată când proiectăm filmul. Este greu de crezut că unele lucruri se întâmplă, chiar dacă sunt bine plănuite, fără explicaţii raţionale/logice.

De fapt, întreg regimul a fost aşa: nu poţi clădi pe minciună o societate raţională/logică/dreaptă! Poate Claudia are un răspuns istoric, mai detaliat. Din punctul meu de vedere, orice explicaţie ne va duce tot acolo – au suferit nişte oameni nevinovaţi…

 

Claudia Florentina Dobre:  Comunismul a fost un regim al absurdului, departe de logica democratică. S-au încercat mai multe lucruri cu această operaţiune, unele au şi reuşit.

În primul rând să creeze teroare pentru a putea stăpâni mai bine.În al doilea rând, s-a dorit îndepărtarea din satele de pe graniţa cu Iugoslavia a persoanelor considerate “duşmănoase” regimului şi care ar fi luptat împotriva acestuia în cazul unui război cu Tito.

În al treilea rând, Banatul şi partea vestică a Olteniei erau regiuni cu alt ritm de dezvoltare, mult mai occidentalizate şi s-a încercat anihilarea acestei mentalităţi mai ales că în aceea perioadă era în plin avânt colectivizarea.

Nu în ultimul rând, în regiune acţionaseră şi acţionau încă grupuri de partizani care se bucurau de simpatia localnicilor ce trebuiau delocalizaţi pentru a nu mai oferi sprijin.

 

Dezbatere la Parlament

Dezbatere la Parlament

 

 

Claudia Zidaru: Din ce perspectivă ați abordat un subiect pe cât de complex din punct de vedere istoric, pe atât de sensibil şi delicat din punct de vedere uman?

 

Valeriu Antonovici: Exact aşa cum spuneţi Dvs: SENSIBIL ŞI UMAN! Să ştiţi că martorii intervievaţi de noi au fost foarte receptivi la invitaţia noastră de a filma un interviu cu domniile lor. Filmările au fost libere, relaxate, oamenii au vrut să povestească. Au povestit cu plăcere, nostalgie și durere în suflet, iar noi am ascultat cu emoţie.

 https://www.youtube.com/watch?v=z84pozG2lMI

 

Claudia Florentina DobreDocumentarul a fost realizat după modelul unei cercetări antropologice. Perspectiva a fost cea a martorilor, noi încercând să intervenim cât mai puţin. Chiar şi prin montaj am încercat să nu impunem perspectiva noastră şi să rămânem fideli spiritului mărturiilor celor intervievaţi.

 

Valeriu Antonovici : De altfel, dorim să publicăm integral mărturiile personajelor din film. Acolo nu vom interveni cu ”cut” sau ”cartoane” peste imagini!

Vă garantăm că o să vedeți și-n film că personajele se completează unele pe altele, ceea ce demonstrează faptul că a existat un fir roșu al filmului, al fenomenului deportării și chiar al vieții lor. Există deja o memorie a martorilor, noi, cu ajutorul filmului, am multiplicat această memorie!

 

 

dezbatere snspa

Dezbatere SNSPA

 

Claudia Zidaru: Cine sunt personajele incluse în documentar?

CFD: Foştii deportaţi. Majoritatea celor intervievaţi de noi erau copii la momentul deportării. 3 dintre ei erau tineri adulţi. Un personaj prezent şi totuşi de cele mai multe ori absent este satul de deportaţi. Din cele 18 sate astăzi nu mai există decât 3 sau 4. Ezit cu cifrele pentru că nu ştiu dacă putem numi sat câteva case părăsite cum au rămas la Rubla.

 

Claudia Zidaru: La 25 de ani de la căderea comunismului credeți că este nevoie de un muzeu dedicat acestui regim în România?

 

Există în România un muzeu dedicat victimelor comunismului şi el se numeşte Memorialul Sighet. Ar fi necesar, credem noi, şi un muzeu al deportărilor şi poate un muzeu care să cuprindă toată perioada comunistă şi care să includă şi alte aspecte ale vieţii în comunism precum viaţa cotidiană, industria cu marile şantiere, absurdul şi penuria anilor 80.

Filmul nostru poate fi un EXPONAT din acest muzeu. L-am realizat independent, fără finanțări externe, doar cu sprijinul unor prieteni care au crezut în noi, iar noi, îl vom pune la dispoziție, în mod gratuit, oricui va dori să-l folosească în scop didactic și nu numai.

Proiecția documentarului – Călăraşi

 

Calarasi

Proiecția documentarului – Câmpina

campina

MTR

Premiera MTR

Proiectăm filmul, joi, 27 noiembrie, ora 18.00, la SNSPA, Bvd. Expoziţiei 30A

Deportări SNSPA

După 25 de ani. Istoriile şi memoriile comunismului

După 25 de ani. Istoriile şi memoriile comunismului

 

Conferinţă internaţională, 20-21 noiembrie 2014, Bucureşti

 

Organizatori: Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER) şi Fundaţia Culturală Memoria

Comitetul de organizare: Claudia-Florentina Dobre (doctor în istorie, secretar general de redacţie al revistei Memoria, cercetător asociat CEREFREA), Valeriu Antonovici (doctor în ştiinţe politice, SNSPA)
Comitet ştiinţific: Liliana Deyanova (profesor, Universitatea St. Kliment Ohridski, Sofia), Micaela Ghiţescu (director, Fundaţia Culturală Memoria), Adrian Miroiu (profesor, SNSPA), Liviu Rotman (profesor, SNSPA), Izabela Skórzyńska (profesor, Universitatea Adam Mickiewicz, Poznań), Anna Wachowiak (profesor, Şcoala de excelenţă în Studii Umanistice, Szczecin).

Parteneri: SNSPA şi Centrul Regional Francofon de Studii Avansate în Ştiinţe Sociale (CEREFREA)
Informaţii organizatorice
Data conferinţei : 20-21 noiembrie 2014
Termen limită candidaturi : Vă rugăm să trimiteţi o scurtă propunere de maxim 300 de cuvinte şi o scurtă biografie până la data de 15 septembrie 2014 la următoarea adresă:cfdobre@gmail.com
Cei ale căror propuneri sunt acceptate de către comitetul academic vor fi înştiinţaţi pe 25 septembrie 2014. Ne propunem să publicăm lucrările conferinţei.
Limbi de lucru ale conferinţei : româna, engleza şi franceza.
25 de ani după căderea comunismului în Europa centrală şi de est, memoria şi istoria acestui regim rămân controversate. Pe de o parte, istoria comunismului în regiune stă sub semnul denunţării crimelor săvârşite de acest regim. Pe de altă parte, mai ales în unele cercuri intelectuale de stânga, se aduce în discuţie aşa-numita „modernitate a comunismului”.
Memoria comunismului se prezintă chiar şi mai divizată decât paradigmele istorice în care este aşezat acest regim. Nostalgicii se afirmă în spaţiul public, în ultimii ani, mai ales prin urmaşii lor de a doua generaţie. Cele mai recente sondaje realizate de Fundaţia pentru o societate deschisă şi cele realizate de IICCMER arată că tinerii consideră epoca comunistă o perioadă mai degrabă pozitivă. Denunţătorii crimelor comunismului, foarte activi imediat după căderea comunismului, dispar rând pe rând fără a fi reuşit să transmită flacăra mai departe, cu câteva excepţii. O memorie ironică a comunismului îşi face şi ea din ce în ce mai mult prezenţa în spaţiul public al regiunii.
Dacă cei care au experimentat comunismul se manifestă nostalgic sau denunţător, tinerii „Epocii de aur” ceauşiste privesc această perioadă cu (auto)ironie. Cei născuţi în preajma anului 1989, fără a avea amintiri proprii, se situează într-un curent postmemorial. Opiniile şi chiar memoria lor despre comunism sunt intermediate de familie sau de grupul din care fac parte precum şi de  sistemul de învăţământ şi de media.
Ajungând la ora unui prim bilanţ istoriografic şi memorial invităm tinerii cercetători şi nu numai să împărtăşească în cadrul colocviului „După 25 de ani. Istoriile şi memoriile comunismului” organizat de CEREFREA şi Fundaţia Culturală Memoria pe 20-21 noiembrie 2014, cercetările lor privitoare la memoria şi istoria comunismului românesc, est şi central european. Sunt binevenite lucrări clasice în limbile română, engleză şi franceză, dar şi cele pe suport audio-video, postere şi filme documentare.
Avem în vedere următoarele teme dar orice digresiune de la acestea este binevenită:
  • istoriografia comunismului
  • viaţa cotidiană
  • memoria şi istoria represiunii
  • memoriile comunismului
  • generaţia postmemorială