Archives for : February 2014

Prezentare Autori

Claudia-Florentina Dobre este doctor în istorie al Universităţii Laval din Québec şi preşedinte al Centrului de Studii Memoriale şi Identitare.

A studiat la Central European University, unde a obţinut un master în studii medievale în 2002, la Universitatea Laval unde şi-a susţinut doctoratul în 2007, la Universitatea St. Kliment Ohridski de la Sofia între 2009 şi 2010. A fost cercetător asociat la Institutul pentru studierea trecutului recent, de la Sofia, postdoctorandă a Universităţii din Bucureşti (2010-2013). În 2007, i-a fost acordată bursa „Robert Schuman” a Parlamentului european. A fost stagiară în cadrul Centrului de arhivistică şi cercetare documentară (CARDOC), a Parlamentului european (2007-2008). A publicat mai multe articole şi cărţi despre memoria comunismului şi a persecuţiilor politice, despre fostele deţinute politic, despre viaţa cotidiană a închisorilor comuniste. Este co-realizatoare a filmului documentar dedicat deportărilor din perioada comunistă intitulat: „Povestiri din Bărăgan. Amintiri din Siberia românească”.

 

Valeriu Antonovici (n. 22 decembrie 1983, sat. Pelinia, Republica Moldova) este antropolog și realizator de filme documentare, Vice-Președinte al Centrului de Studii Memoriale și Identitare, cadru didactic asociat la SNSPA. Licențiat în Sociologie (SNSPA – 2006), masterat în Antropologie și Dezvoltare Comunitară (SNSPA – 2008) și doctor în Științe Politice (Școala Doctorală în Științe Politice a SNSPA – 2011), cu stagiu doctoral în cadrul institutelor: Zentrum für Zeithistorische Forschung din Potsdam şi Centre Marc Bloch din Berlin, Germania (2009-2010). Jurnalist (RFI şi TVRM), specializat în consiliere politică și scriere de discursuri, cercetător asociat în cadrul mai multor proiecte internaţionale şi membru în mai multe ONG-uri civice şi educaţionale.

Autor al volumului ”Munca Patriotică. Radiografia unui ideal falsificat”, Ed. Eikon/Școala Ardeleană, București/Cluj-Napoca, 2015; co-editor împreună cu Claudia-Florentina Dobre a două volume: „Prezentul comunismului: memorie culturală și abordări istoriografice”, Ed. Ratio et Revelatio, Oradea, 2016 și ”Deportați în Bărăgan. Amintiri din Siberia românească”, Ed. Ratio et Revelatio, Oradea, 2016; co-autor împreună cu Simona Preda al volumului “Tot înainte! Amintiri din copilărie”, Ed. Curtea Veche, București, 2016. Realizator de filme documentare pe teme de istorie recentă: ”Tot înainte. Amintiri din copilărie” (2016, co-realizator), „Povestiri din Bărăgan. Amintiri din Siberia românească” (2013, co-realizator), „Locuri Memoriale din România. Piaţa Universităţii” (2009, co-realizator), „Nu putem vorbi despre comunism la colţ de stradă„ (2007) ş.a. A publicat mai multe articole despre memoria comunismului, viaţa cotidiană în comunism, istoria recentă, putere politică, guvernanță, memoria holocaustului ș.a.  A fost Bursier al Fundaţiei Konrad Adenauer timp de 5 ani.

Parteneri

Fundația Hanns Seidel

“În serviciul democraţiei, păcii şi dezvoltării”, ca motto pe care Fundaţia Hanns Seidel îl aplică în cadrul activităților sale, reușește să oglindească, într-o formă sintetică, o misiune care a luat ființă în München – încă din anul 1967, și a fost consolidată, de-a lungul celor peste cinci decenii de existență, în mai mult de 50 de state ale lumii.

Fondată în 1967, Fundaţia Hanns Seidel (HSS) este independentă ca fundaţie politică, apropiată însă de idealurile Uniunii Creştin-Sociale (CSU) şi ale partidului frate CDU. Fundaţia Hanns Seidel este activă la interfaţa dintre ştiinţă şi politică. Sarcina ei este de a analiza conexiunile politice, de a prelucra bazele ştiinţifice ale acţiunilor politice şi de a aduce la un loc experţi, multiplicatori şi factori de decizie.

Pe lângă aceasta, fundaţia stimulează, prin intermediul institutului ei – creat în acest scop, promovarea studenţilor valoroşi din Germania şi din străinătate. De-a lungul anilor, absolvenţii acestui program, asociaţi într-un grup al foştilor bursieri, au rămas apropiaţi fundaţiei, păstrând legătura cu noi.

Fundaţia Hanns Seidel patronează în Germania două centre proprii de pregătire, unul în Wildbad Kreuth, în Bavaria Superioară, cel de-al doilea la Mănăstirea Banz, în Franconia. La München, ea mai dispune de un centru de conferinţe.

De mai bine de 30 de ani, Institutul de Colaborare şi Contacte Internaţionale (IBZ) al Fundaţiei Hanns Seidel lucrează în străinătate cu sprijinul financiar al Ministerului Federal pentru Colaborare şi Dezvoltare Economică (BMZ), al Uniunii Europene, al Fondului pentru Dezvoltare al Naţiunilor Unite (UNDEF) şi al altor parteneri.

HSS se angajează în întreaga lume pentru o bună guvernare, pentru democraţie, pace, pentru un stat de drept şi o dezvoltare durabilă. Ceea ce a început în anul 1967 s-a dezvoltat, odată cu trecerea anilor, într-o sarcină internaţională, astfel încât, în prezent, fundaţia noastră desfăşoară proiecte în peste 50 de ţări ale lumii.

 

 

Înfiinţată în 1991, Fundaţia Culturală Memoria este o organizaţie ne-guvernamentală, fără scop lucrativ, a cărei misiune a fost şi este de a promova drepturile omului, valorile civice şi de a restitui memoria unor vremuri ce au încă repercusiuni asupra societăţii româneşti actuale.

Fundaţia organizează dezbateri prilejuite de apariţia revistei Memoria sau a diferitelor lucrări publicate şi participă în calitate de organizator sau co-organizator la diverse colocvii şi conferinţe. Fundaţia organizează prin intermediul filialelor din teritoriu manifestări culturale,  artistice şi civice.

Fundaţia Memoria a fost co-organizator al „Colocviilor de la Beclean”. Prin filiala Argeş, este deasemnea organizator al Simpozionului Internaţional „Experimentul Piteşti-reeducarea prin tortură”.

Fundaţia editează în mod constant atât în limba romană cât şi în alte limbi de circulaţie universală, lucrări ale unor personalităţi ale culturii române.

Între 2010-2011, Fundaţia Culturală Memoria a fost parte a proiectului, „Memoria deportărilor din România“ co-realizat în parteneriat cu Fundaţia Academia Civică, prin intermediul Programului Europa pentru cetăţeni. Acţiunea 4: Memoria europeană activă.

Principala activitate a Fundaţiei Culturale Memoria este publicarea trimestrială a MEMORIEI, revista gândirii arestate, înfiinţată cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România de regretatul scriitor Banu Rădulescu. Revista se adresează atât tinerilor, aflaţi în căutarea adevărului istoric privind istoria contemporană, istoricilor şi cercetătorilor, cât şi tuturor celor care doresc să lupte împotriva represiunii de orice fel. Revista este şi o tribună pentru cei care au suferit în perioada comunistă şi care, prin mărturiile lor, contribuie la rescrierea istoriei.

Revista Memoria se bucură de colaborarea unor personalităţi de marcă ale culturii române precum Şerban Papacostea, Andrei Pipiddi, Ana Blandiana, Romulus Rusan etc. Calitatea lucrărilor publicate a fost foarte apreciată de media şi de lumea intelectuală românească. La fiecare apariţie a revistei, cronici şi recenzii apar în numeroase publicaţii de mare tiraj, cum ar fi România literară, România liberă, Apostrof, Convorbiri literare ş.a.

 

Dezbateri şi proiecţii:

  • Februarie 2013: discuţie despre proiectul deportărilor în Bărăgan la Radio Trinitas, în cadrul emisiunii „File de cultură“ realizată de Cătălin Raiu.
  • 17 iulie 2013: prezentarea în avanpremieră a primei versiuni a filmului documentar în cadrul simpozionului internaţional „Stalinizare şi destalinizare“ organizat de IICCMER şi Fundaţia Radu Negru din Făgăraş la Sâmbăta de Sus.
  • 17 septembrie 2013: prezentarea unui fragment din film în cadrul Conferinţei internaţionale L’état des lieux en sciences sociales. Vingt ans après, conferinţă organizată de Ecole Doctorale Francophone en Sciences Sociales cu sprijinul AUF şi Universităţii din Bucureşti.
  • 16 octombrie 2013, discuţie şi prezentarea proiectului la WYLTV Prahova în cadrul emisiunii « Dialog 100% » moderată de Claudius Dociu urmată de difuzarea documentarului.
  • 7 noiembrie 2013, proiecţia oficială a documentarului, « Povestiri din Bărăgan. Amintiri din Siberia românească », la studioul Horia Bernea al Muzeului Naţional al Ţăranului Român. Ne-au onorat cu prezenţa peste 300 de persoane printre care foşti deportaţi şi deţinuţi politici, directorul MŢR, Virgil Niţulescu, Micaela Ghiţescu, directorul Fundaţiei Culturale Memoria, prof. dr. Nicolae Constantinescu.
  • 15 noiembrie 2013, proiecţia documentarului, « Povestiri din Bărăgan. Amintiri din Siberia românească », la sala Barbu Ştirbei a Consiliului judeţean Călăraşi. Ne-au onorat cu prezenţa foştii deportaţi, participanţi la realizarea documentarului, personalităţi locale.
  • 10 decembrie 2013, proiecţie şi dezbatere la IICCMER.
  • 11 decembrie 2013, proiecţie şi dezbatere la Palatul Parlamentului onorată cu prezenţa de directorul Institutului naţional pentru studiul totalitarismului, Radu Ciuceanu.
  • 19 ianuarie 2014, proiecţie la Casa Praznicar a Bisericii Sf. Nicolae din Câmpina onorată cu prezenţa de Raluca Ioana Voicu-Arnăuţoiu şi Christian Mititelu urmată de o dezbatere interesantă cu personalităţi locale şi animată de părintele Petru Moga şi scriitorul câmpinean Codruţ Constantinescu.
  • 31 ianuarie 2014, discuţie în jurul proiectului la RFI în cadrul emisiunii ArtCultura animată de Dan Pârvu.

Despre deportare în perioada comunistă

În România comunistă, deportarea/delocalizarea persoanelor prin mijloace represive şi-a găsit inspiraţia în modelul oferit de gulagul sovietic. În întreaga perioadă comunistă, bănăţeni, olteni, bulgari, sârbi, nemţi, evrei, basarabeni, bucovineni, aromâni, vlahi, megleno-români etc. au fost deportaţi din zona lor de origine spre alte localităţi din România sau în plin câmp, unde au fost obligaţi să îşi construiască propriile sate. În 1967, deportarea cetăţenilor români a fost declarată ilegală chiar de autorităţile comuniste.

Deportările au început în 1944, primele acţiuni de acest gen vizându-i pe etnicii germani acuzaţi de colaborare cu autorităţile naziste. Urmează delocalizarea familiilor de mari proprietari de teren, de fabrici sau de alte interpinderi comerciale. Ţăranii care s-au opus colectivizării din satele răsvrătite au fost şi ei la rândul lor deportaţi. După 1955, foştii deţinuţi politici eliberaţi din închisori vor fi trimişi şi ei cu domicliu obligatoriu în diverse localităţi, cei mai mulţi în satele din Bărăgan deja construite ca urmare a deportării din 1951.

O practică constantă în anii de început ai comunismului românesc, cel mai tragic episod al acestui fenomen represiv a avut loc în iunie 1951, când aproximativ 44 000 de persoane de pe o fâşie de 25 de km la graniţa cu Iugoslavia au fost deportate în Bărăgan într-una din cele mai secrete, rapide şi represive acţiuni organizate de autorităţile comuniste.

Deportaţii, provenind din Banat şi Oltenia, au înfiinţat în Bărăgan 18 noi sate : Viişoara (raion Slobozia), Răchitoasa (raion Feteşti), Olaru (raion Călăraşi), Salcâmi (raion Feteşti), Dâlga (raion Lehliu), Movila Gâldăului (raion Feteşti), Valea Viilor (raion Feteşti), Fundata (raion Slobozia), Dropia (raion Călăraşi), Pelicanu (raion Călăraşi), Ezeru (raion Călăraşi), Lăteşti (raion Feteşti), Măzăreni (raion Brăila), Zagna (raion Brăila), Bumbăcari, Schei (Călmăţui, raion Galaţi), Frumuşiţa (raion Galaţi), Valea Călmăţuiului (Călmăţui, raion Galaţi).

Au fost deportate acele persoane considerate « periculoase » pentru regimul comunist, persoane care ar fi reprezentat un factor de revoltă atât în eventualitatea unui război cu Yugoslavia lui Tito cât şi în procesul de colectivizare a agriculturii. Conform listelor elaborate de autorităţile comuniste, deportarea a vizat următoarele persoane:

  • 19.034 chiaburi şi cârciumari
  • 8.447 basarabeni
  • 3.557 macedonieni
  • 2.344 persoane care colaboraseră cu armata germană în timpul războiului
  • 1.330 cetăţeni străini
  • 1.218 persoane cu rude care fugiseră în străinătate
  • 1.054 titoişti
  • 731 duşmani ai regimului socialist
  • 590 persoane care trăiau în afara zonei de frontieră
  • 367 persoane care ajutaseră rezistenţa anticomunistă
  • 341 criminali deţinuţi
  • 257 germani
  • 162 foşti moşieri şi industriaşi

(Cf. Rusnac Mircea, Deportarea în Bărăgan, pe site: http://www.banaterra.eu/romana/deportarea-baragan-1951-1954, accesat în noiembrie 2013.)

Persoanelor menţionate mai sus li s-a impus domiciliu obligatoriu în anumite perimetre stabilite de cele mai multe ori în plin câmp. După debarcarea din trenurile care îi aduseseră în Bărăgan, „cetăţenii suspendaţi” ai României comuniste au fost obligaţi să îşi construiască propriile case, dar şi şcoala, primăria, miliţia, dispensarul, magazinul etc. În vara lui 1951, toate aceste case şi sedii ale administraţiei vor răsări din „ciulinii Bărăganului”. Satele se aflau sub stricta supraveghere a miliţiei, părăsirea acestora fiind pedepsită cu închisoarea.

Începând cu anul 1952, toate persoanele apte de muncă, inclusiv copiii, au fost obligate să muncească în CAP-urile şi IAS-urile din regiune. Plătiţi cu sume modice, controlaţi periodic şi supravegheaţi continuu, deportaţii au înfruntat cu stoicism vicisitudinile istoriei şi geografiei. Unii dintre ei şi-au lăsat viaţa în câmpia Bărăganului, dar cei mai mulţi au supravieţuit. Eliberaţi în 1955, ei vor păstra toată viaţa stigmatul domiciliului obligatoriu (DO).

În urma lor, caselor părăsite li se vor atribui alţi locatari: foşti deţinuţi politici ce nu aveau dreptul de a circula liber prin închisoarea România. După 1964, şi aceştia sunt eliberaţi. Deportarea ia astfel sfârşit, casele părăsite şi cimitirele neîngrijite rămânând ca o urmă de neşters. Şi totuşi…

La începutul anilor ’60, autorităţile comuniste au dorit să şteargă orice urmă a represiunii. Satele deportării au fost şterse de pe faţa pământului. Persoanele rămase, prea bătrâne sau prea singure să îşi caute un alt loc, sunt nevoite să plece din nou. În urma lor, buldozerele transformă casele în lutul din care au provenit.

Câteva sate au rămas totuşi… Cele care aveau deja o existenţă anterioară deportării precum satul Fundata creat lângă halta Perieţi, Dâlga apărută lângă un sătuc deja existent. Cele construite în mijlocul câmpului îşi vor pierde urma pentru totdeauna. Rămân doar în amintirea celor ce le-au populat şi aceştia din ce în ce mai puţini…

 

 

Bibliografia deportării

 

Memorii şi documente:

Andreca, Dumitru, Dezrădăcinaţii. Mărturii ale deportaţilor mehedinţeni în Bărăgan, Turnu Severin, Prier, 2000.

Brusalinschi, Dumitru, Deportaţi în Bărăgan, Călăraşi, 2001.

 

Cernicova-Dinca,Tatiana Maria, Anno Domini 1951 (Bărăgan. Copilărie exilată),Timişoara, Editura Mirton, 2003.

Circiov, Rafael, Lagărul deportării, Timişoara, Editura Mirton.

Konschitzky, Walther, Leber Peter-Dietmar, Walter Wolf, Deportiert in den Baragan 1951-1956. Banater Schwaben gedenken der Verschleppung vor fünfzig Jahren, Haus des Deutchen Ostens, Munchen, 2001.

Marineasa, Viorel, Daniel Vighi, Valentin Saminta, Deportarea în Bărăgan. Destine, documente, reportaje, Timişoara, Editura Mirton, 1996.

Marineasa, Viorel, Vighi, Daniel, Rusalii ’51. Fragmente din deportarea în Bărăgan, Timişoara, Editura Marineasa, 1994.

Mirciov, Rafael, Lagărul deportării pentru familiile de bulgari din Banat, Editura Mirton, Timişoara, 1998.

Sarafolean, Silviu (coord.), Deportaţii în Bărăgan 1951-1956, Editura Mirton, Timişoara, 2001.

Spijavca, Elena, Munci și zile în Bărăgan, Bucuresti, Editura Fundația Academică Civică, 2004.

Stoenescu Lăcrămioara, Copii-duşmani ai poporului, Curtea Veche, 2007.

Stoenescu Lăcrămioara, Memoria stigmatelor, Curtea Veche, 2012.

Ştevin Silvestru, Desculţ prin propriul destin, Mirton, Timişoara, 2004, ed. 2.

Totok Wiliam, Aprecieri neretuşate, Editura Univ. Alexandru Ioan Cuza, Iaşi, 1995.

Vultur, Smaranda, Istorie traită-istorie povestită: deportarea în Bărăgan: 1951-1956, Amarcord, Timişoara, 1997.

 

Istoriografie

 

Bălan, Ion, Regimul concentraţionar din România 1945-1964, Fundaţia Academia Civică, Bucureşti, 2000.

Boldur-Lăţescu, Gheorghe, Genocidul comunist în România, vol. 1-4, Bucureşti, Albatros, 1992-2003.

 

Cesereanu, Ruxandra, ed. Comunism şi represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid naţional, Iaşi, Polirom, 2006.

Comisia prezidenţială pentru analiza dictaturii comuniste din România, Raport final, 2006, p. 290-307.

Deletant, Denis, Teroarea comunistă în România. Gheorghiu-Dej şi statul poliţienesc, 1948-1965, Iaşi, Polirom, 2001.

Milin, Miodrag, Sârbii din România în Golgota Bărăganului, Uniunea Sârbilor din România, Timişoara, 2003.

Milin, Miodrag, Liubomir Stepanov, Golgota Bărăganului pentru sârbii din România 1951-1956, Timişoara, 1996.

Romulus Rusan (coord.), Morţi fără morminte în Bărăgan (1951-1956), Fundaţia Academia Civică, 2011.

Enciclopedia României on-line:

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Deport%C4%83rile_%C3%AEn_B%C4%83r%C4%83gan

 

Documentare, piese de teatru:

 

Memorialul Durerii, TVR, regizor Lucia Hossu Longin, 1991-2006. (episod despre deportare)

Epifania de la Rubla, regizor Jon Gostin, TVR2, 2000.

A nightmare travel, regizor Florin Besoiu.

Destiny of Germans, realizator Günter Czernetzky, Black Whitsuntide. Baragan deportation, realizatori Tiberiu Stoichici, Adrian Drăguşin. Documentare prezentate la simpozionul internaţional, “Deportations. The treatment applied to Germans and other minorities in communist Romania”, Bucureşti, 2002.

Fericita întristare a lui Andras Visky, realizator Jon Gostin, 2011, TVR2.

Deportaţii, serial TVR2, 2013.

Julieta, drama scrisă de Visky Andras, 2002.

 

Arhivă Media – http://www.deportatiinbaragan.ro/

 

Proiectul „Memorialul Deportării”

 

Proiectul « Memorialul deportării » are următoarele componente :

    • Filmul documentar „Povestiri din Bărăgan. Amintiri din Siberia românească”, realizat în 2013. Documentarul, cu un profil antropologic pronunţat, se axează pe amintirile celor ce au experimentat drama deportării în Bărăgan. Filmul se bazează pe 12 interviuri de tip istorii de viaţă ce pornesc de la interesul arătat de către realizatori pentru fenomenul deportării din noaptea de Rusalii a anului 1951. O dată fatidică pentru istoria personală a celor intervievaţi, dar şi pentru România. În aceea seară de iunie, peste 40 000 de oameni au fost deportaţi din zona Banatului şi Olteniei în stepa românească ce se întindea în sud-estul României, pe teritoriul actualelor judeţe Ialomiţa, Călăraşi, Galaţi şi Brăila. Documentarul doreşte să creeze o punte între memoria acestui eveniment şi istoria represiunii comuniste ce a făcut din dislocarea familiilor şi persoanelor indezirabile o metodă de persecuţie care a dus timp de 4 ani la moartea a mai bine de 1000 de oameni, copii, tineri, bătrâni. Filmul încearcă o reconstituire atât a istoriei deportării cât şi o reînviere prin intermediul amintirilor a unui moment important al represiunii de tip stalinist din România anilor `50.

  • Site-ul memorialuldeportarii.ro ce cuprinde interviuri cu foşti deportaţi, poze de epocă, informaţii şi o bibliografie a deportării, articole despre deportare, informaţii despre proiect.
  • Publicarea unei cărţi de interviuri şi analiză a fenomenului deportării
  • Organizarea unei conferinţe internaţionale
  • Dezbateri publice pe tema deportărilor
  • Participarea la programul « Şcoala Altfel » cu proiecţia filmului Povestiri din Bărăgan
  • Caravana memoriei

Coperta carte